Contratimp de munte, castigator la categorie

    Iata ca am un concurs la 2 saptamani dupa cel de la Cluj, de data aceasta etapa a-III-a de contratimp. Nu stiam la ce sa ma astept pentru ca avusesem doar o zi de recuperare dar pofta de mancare imi spunea ca o sa am energie. Cum era la noi o prietena din Romania am dedicat ziua de sambata unei plimbari de cateva ore prin muntii si cheile raului Areuse. Paisajele sunt fantastice, o sa duc pe oricine viziteaza zona acolo. Ma gandeam cu putina teama ca cele 4-5 ore de mers incontinuu nu o sa-mi faca bine pentru ziua urmatoare.
   Dimineata mananc o portie de paste si iau trenul spre Bôle. Incalzirea nu a durat mai mult de 10 minute si m-am asezat la start. Am apucat cam in  spate si m-am chinuit efectiv sa inaintez pentru a pastra cat mai mult contactul cu primul grup. Am sprintat 100 de metri ca sa-i ajung. Imi doream ca merg un km cu cei mai buni 10 de la elite si alte categorii pentru ca apoi stiam ca se vor da atacuri puternice. Cum nu imi dadeam seama prea bine daca merg sau nu cum trebuie am urcat in ritmul meu totusi si i-am lasat pe primii sa plece. Dupa 2 km am inceput sa imi impun un ritm mai sustinut si am depasit 2 care se fortasera prea tare la inceput. Prea multe nu sunt de spus, eu zic ca am fost in forma bunicica, dar nu maxima, era loc sa mai scot 1 minut. Poate cand vor sosi rotile pe care tocmai le-am comandat deja. La final am ajuns cu timpul de 26min38sec, pe distanta de 7.342 km, 582 m denivelare cu o panta medie de aproape 8%. Media a fost de 16.5 km/h. Surpriza a venit la premieri pentru ca nu stiam pe ce loc sunt, ma gandeam ca poate am ajuns pe 3 dar nu aveam nici o idee. Locul 1 chiar m-a surprins dar mi-a procurat si multa bucurie, e venit ca o recompensa dupa multe evolutii bune sau multe abandonuri tehnice. Am revenit acasa pe o bucla de 37 de km unde m-am cam obosit pe final, dar cand ai o stare psihica buna induri mai usor efortul.

  

XCO Cluj-Faget

   La mijloc de iunie am facut impreuna cu Maria o minivacanta in Romania. Cum la 2 zile dupa sosire era programata o cursa de cross-country UCI 2 asa eram decis sa particip, mai ales dupa evolutia buna de la Zeta. Vineri am schimbat pedalierul vechi deore cu unul nou xt asa ca a mai scos 200-300 de grame din Cannondale F6, bike-ul meu din Cluj de 26 inch pe care am reusit sa-l aduc la o greutate de sub 11 kg fara pedale. E drept ca nu e nici 29r si nu are 9 kg si nu pot concura la acelasi nivel ca in Elvetia dar cum nu vin cu masina in tara e foarte greu si scump de adus bicicleta Niner. Dar oricum, nu bicicleta m-a impiedicat sa evoluez bine.
  Sambata dau fuga la inscrieri si impreuna cu John facem o recunoastere pe traseu. Un traseu care incepea bine, cu o urcare mai lunga si grea urmata de o coborare si o noua urcare. Problema era ca ultima parte din traseu era facuta din vreo 10 S-uri in urcare-coborare care aveau pante de peste 10%, prea mult si fara rost dupa parerea celor mai multi concurenti. Ajungeau 2-3 S-uri si gata, dar asta e. 250 metri denivelare la 4.5 km era prea de tot. Fac si a doua tura de recunoastere si ma intorc spre casa.
  Vine ziua concursului si inca din timpul incalzirii simt ca n-am forta in picioare dar sper sa imi revin dupa start. Plec moale si din pacate nu imi revin pe tot parcursul. E chiar enervant sa vezi ca ai o competitie si chiar in ziua aceea nu poti sa dai nici jumatate din ce poti. Pana la urma am terminat cele trei ture in aproximativ 1h22 min pe locul 4 la categorie dar la 9 minute de locul 3, deci departe. Uneori e destul de grea adaptarea la atmosfera din tara, simt ca nu am oxigen suficient aici iar canicula imi pune capac.

  Mai placut a fost dupa aceea cand m-am asezat cu toti prietenii la o masa la Roata si am inceput sa bem bere si sa mancam mici :)