Cluj Winter Race

Au trecut aproape trei saptamani de la concursul din Parcul Colina si zapada s-a asternut peste Cluj, din pacate dupa concurs. Am avut parte de portiuni scurte de noroi, in special la urcarile si coborarile abrupte, precum si de un frig patrunzator. Nimic,insa, nu m-ar fi putut impiedica sa particip deja pentru a treia oara la un XCO, mai ales ca traseul e bine gandit si te pune un pic la munca.
Startul s-a dat in stilul consacrat-Le Mans- eu fiind inscris la categoria fun 5 ture, in timp ce la pro au fost 7 ture. Anul trecut si fun si pro au avut 7 ture, diferenta era doar de categoria la care esti inscris. Am luat startul si m-am apropiat inca din primul tur de primii 10, la intrarea in turul 2 fiind deja al saptelea, loc pe care m-am mentinut pana in ultima tura, cand am alunecat la un banal viraj stanga si am pierdut locul 7 si sansa sa ma apropii de tipii din fata de pe locurile 5-6. Oricum nu am avut ambitii mari, importanta e distractia, dar cand intri in concurs, pai concurs sa fie! Trebuie sa-i multumesc Mariei care mi-a dat tot timpul informatii si m-a alimentat cu apa ca la carte. Muzica heavy metal asigurata pe timpul concursului mi-a dat o viteza in plus. Atmosfera faina, oameni de asemenea, premieri, gratare, bere, suc. Pe scurt, un eveniment reusit. La anul o sa fie in 10 decembrie, speram la zapada de 50 cm.

SARBATORI FERICITE!

Martienii din Hoia

Concurs de xc in noiembrie? Ma asteptam la ploi, frig si vant - lucru normal pentru pamanteni- ignorand faptul ca vor aparea niste martieni cu casti ciudate iesind dintre copacii care cresc cu radacinile in aer si inghit regimente germane. Asa uscat a fost ca am crezut ca-i Sf. Ilie si o sa apara paparudele sa cheme ploaia. Ce mai incoace si incolo zic, hai sa facem un ritual in viteza mare si in forma de circuit, un fel de paparuda extraterestra. Asta ar fi explicatia la cercurile din lanurile de grau sau ovaz pe care le observa unii pamanteni si apoi taie copacii din paduri pentru a lamuri pe hartie ce se intampla pe pamant.
Au fost prezenti aproape 50 de agenti interstelari coordonati de Dark-Levi si ajutat de trupa de muste electrice Vax-Albina, plus cativa cyber-zombi care chinuiau niste mititei printre gratii. Dupa indeplinirea ritualului de mers in cerc ne-am umplut rezervoarele, am luat diplomele si am baut pana ni s-au bruiat undele radio. A, s-ar puteam ca din doua in doua luni sau marti sa ne facem din nou aparitia.
Fratia Triunghiului sa fie cu voi!

Supermaratonul Maros

Iata ca s-a petrecut si a 4-a editie a maratonului Maros, a 3-a de cand se desfasoara la Gilau si a 3-a participare a mea. Am stat toata saptamana cu gandul la vreme, mai ales ca se anuntau ploi chiar duminica. Duminica dimineata am vazut ca vremea inca e prietenoasa cu biciclistii si am plecat voios spre concurs. Nu prea am inspiratie acum asa ca spun cateva vorbe despre cum s-a desfasurat tura pentru mine.
Am plecat cat de tare am putut, impreuna cu Cristi care ma ghida ca un copilot de raliu, ceva de genul "ia-o pe partea stanga" etc. de unde se vede ca le are cu pilotajul si e fan Schumi! Primii nervi au inceput la deal cand am constatat ca am deraiorul spate dereglat si nu imi statea pe pinioane. Dupa 5-6 km am reglat putin si parca nu a mai facut atatea nazuri. Alta tampenie a mea a fost ca am umflat roata spate asa de tare ca ma simteam de parca as fi mers pe o roata de lemn si deraiam de pe fiecare pietricica. Bun! Ajung la Manastirea Muntele Rece, iau 2 bucati de banana si reiau cursa. Ehe, aici am constatat ca nu am nici un control pe coborare, dar tot stateam pe ganduri daca sa mai desumflu putin roata sau ba, de frica snake bite-ului. Ajung la noua portiune de traseu inclusa anul acesta, fac jumatate push bike iar la coborare roata mea vazand ca nu o desumflu eu - se apuca ea si fasaie de iesea lichidul ca dintr-un gheizer! Nu stiu totusi daca a fost snake bite sau un ciob de sticla, pentru ca taietura era de 3 cm in cauciuc. Treaba cu schimbatul mi-a luat vreo 13-15 minute, trebuie sa ma antrenez si la proba asta. Merci lui Cristi si altor bikeri care veneau pe coborare si s-au oprit sa ma ajute. Inseamna ca suntem o comunitate unita! Reiau coborarea cu camera atarnata de gat pentru a o putea lasa la un punct de control, dar ma astepta Maria si i-am lasat-o ei. Am incercat eu sa mai recuperez ceva pe Pape, dar nu am avut energie asa ca mare lucru n-am reusit, am depasit vreo 7-8 dar 4-5 m-au depasit pe ultimul km unde m-am simtit ca un Trabant fara benzina. Locul 13 si o portie de varza cu carnat. Felicit organizatorii si pe Eli care din nou s-a implicat enorm, nici nu a participat la concurs!
Ne revedem la anul!
P.S. Am avut numarul 206 doi ani consecutiv la Maros MTB. Ce coincidenta! La anul cer sa nu se mai atribuie altui concurent :)

Eveniment in 26 septembrie

Maros MTB Marathon

Astept cu nerabdare sa particip pentru a-III-a oara la acest concurs minunat!

Arsita si Noroi sau Maraton Medias

Uite ca am ajuns si la maratonul de la Medias, mai ales ca de vreo 2-3 ani imi doream sa ajung acolo. Vremea ploioasa din ultima saptamana mi-a pus multe semne de intrebare asupra traseului, mai ales ca anul acesta am ramas de cateva ori impotmolit in noroaie lipicioase pe centura sau prin Hoia. Mi-am spus, insa, ca oricum am achitat inscrierea si merita sa particip in orice conditii, chiar si pe langa bicicleta. Nu mai am chef de detaliile legate de sosire si cazare, a plouat toata noaptea dar dimineata a iesit un soare mare si arzator care ne-a mai dat un pic de optimism.
START! Se pleaca intr-o mica tura de oras, aproximativ 4 km, dupa care se trece direct la push bike pe urcare, din cauza noroiului lipicios si alunecos. Dupa un km iesim din padure si terenul devine mai prietenos asa ca ma urc pe bike si ii dau drumul pe coborare, dar cu multa precautie. Vine urcarea in camp deschis si acolo descopar un alt adversar de temut al meu - canicula - noroc ca dupa urcare e punct de alimentare. Am stat 2 minute, am umplut bidoanele si iar coborare. Pe la km 20 cred m-am intalnit cu Cristi si am mers impreuna mai bine de 10 km, lucru care mi-a placut, e mai usor in doi. A venit apoi o portiune plata, ingrozitor de mocirloasa, in care mi s-au blocat rotile de 2 ori si a inceput sa apara problema care mi-a dat fiori in ultima parte a traseului, si anume, mi se bloca lantul, si ma temeam sa nu mi se rupa, avand de altfel un precedent. Am preferat sa-l menajez si sa dau inapoi de cate ori se bloca, zicand ca e bine sa ajung pe bicicleta la finis, neavand nici presa de lant. La un moment dat nu l-am mai zarit pe Cristi la urcare si am dat o viteza in plus sa-l prind, vazusem ceva portocaliu in fata, dar am constatat ca de fapt il pierdusem din vedere si am ajuns pe soseaua de 6 km, de pe care am incercat sa ies cat mai repede, asa ca da-i pe foaie mare si du-te, Florine!
La intersectia spre biserica politaiul dormea in post si a uitat sa imi zica sa fac la dreapta, noroc cu niste concurenti care m-au strigat. Bun, la punctul din curtea bisericii am stat cam 3-4 minute, am mancat ceva si am baut energizante si apa, mai ales ca o patisem la Neuzer pe ultimii zece km, cand mai ca n-am lesinat de foame. Ce mai, ultima urcare o fac 3/4 pe langa din cauza noroiului alunecos dar si a picioarelor obosite, vine urcarea, apoi platul interminabil de pe malul raului, si... FINISH! 3:34 timpul, locul 9 la categoria mea.
Sunt bucuros ca am reusit sa duc un maraton in asemenea conditii, mai ales ca ma temeam sa nu abandonez. Cred ca pana la toamna nu mai paricip la un alt concurs. Felicitari lui Cristi si Levi! Multumim lui Andrei pentru peroton!

Felicitari lui Levi!

Trebuie sa il felicitam pe fratele Levente pentru al treilea loc 1 din anul acesta dupa Maros XCO Cup, Lornion Trofee si Preluca Maraton. Succes in continuare!

Preluca Maraton 2010

Eh, iata ca am ajuns inapoi in Cluj dupa o mica vacanta in Marmures. Am plecat impreuna cu Maria, prietena mea si cu Iulian care s-a oferit sa ne duca la o cabana a unor prieteni din Copalnic, la 5 km de start. Acolo am avut surpriza sa cunoastem mai multi prieteni de ai gazdelor care erau fie in organizare, fie participanti la concurs. Printre ei si Elena de la Hoinarii.

Cu vremea am avut putin noroc, pentru ca nu a mai plouat cu 24 de ore inainte de start, iar dimineata era un soare incantator care infrumuseta si mai mult valea si dealurile din jur. Ne trezim noi la 6.50, eu fug direct la ibric sa pun apa pentru cafea, mancam si la 8.30 plecam spre locul de start. Lume destula, cred ca au fost peste 100 de participanti care s-au inscris la proba de 35km, respectiv la cea de 85km.

Se da un Start! cam neasteptat si pornesc cat mai tare ca sa fiu in primul grup pe primii km, mai ales ca alesesem tura scurta si nu ma temeam ca o sa ma epuizez. Am tras destul de tare pe primii km dar ma tineam cam greu de grup, mai ales ca se mergea cu 35km/h pe un drum plin de gropi si pietre. Vine prima catarare si incep sa raman mai in urma fata de primii 15, dar nici nu aveam pretentii mai mari. Prima urcare a avut in jur de 7-8 km si o medie de 7-8% cred, destul de solicitanta, oricum. Trag destul de mine si ma mentin cam pe aceeasi pozitie, am depasit 4-5, dar au trecut alti 2-3 pe langa mine. Primul punct(singurul la 35km) de alimentare-cer un pahar de energizant si o banana si pornesc. Ah, dupa 300 metri imi amintesc ca nu am umplut bidonul cu apa, dar mai aveam unul plin si oricum ar fi trebuit sa ma astepte Maria mai sus. Pornesc in ritm normal, vine coborarea, destul de rapida si cu o ultima portiune noroioasa inainte de parau, prin care am trecut si a urmat brusc a doua si cea mai lunga urcare. Merg o bucata cu Cristi care avea crampe de la km 13 si se inscrisese la proba eroica de 85-2370 m diferenta de nivel. Mai avea de suferit...plus ca l-a prins ploaia de dupa-amiaza. Din pacate majoritatea intersectiilor te cam bagau in ceata, pentru ca nu erau indicatoare cu directia si uneori vedeai marcaje la 5-600 metri distanta. La final am auzit multe voci nemultumite de marcaj si organizare. Mai ales ca multi s-au ratacit.

Din pacate, Maria si prietenii care ma asteptau au fost indrumati gresit si m-au asteptat la 3 km de punctul unde se desparteau traseele si a fost foarte dezamagita dar asa e cand nici cei din organizare nu stiu traseul. Din fericire le-au fost de mare ajutor celor din tura de 85, mai ales ca traseul devia de pe drumul principal pe o poteca mica, dar nu exista nici un marcaj.. Suparator a fost faptul ca a venit un tip de la organizare si le-a zis sa nu se mai bage, de parca era concurs de orientare nu un maraton clasic. Rusine!

Apa mi-a ajuns, nu mi-a fost nici foame, nici frig, nu am cazut, ce mai, a fost bine. Ultima coborare a fost destul de dificila datorita zecilor de viraje la 130-180 de grade in plina viteza. La final am facut un mic sprint de 2 km si cred ca am ajuns in primii 14-15 la general, la categoria mea cred ca pe undeva pe 11-13, nu s-au listat inca clasamentele.

Bucuria la astfel de concursuri e mare cand ai si multi prieteni in jur, Levi(sef de trib!), Cristi, Adela, Ata si prietenii lui Iulian, Petre si Irina(Irinel) care au fost niste gazde minunate. Seara s-a lasat cu un foc in curte, gratar si cateva beri cu multe povesti. Sa nu uit de Otniel din Sibiu-Cisnadie, care din pacate a avut un incident/accident pe o caborare cu o caruta. Imi pare rau ca nu am retinut numele la toti oamenii cu care am petrecut, dar cu siguranta o sa-i mai vad.

Hm, astept cu nerabdare urmatoare tura, oricare ar fi dar munte sa fie!

Hei!

Incep sa deschid blogul cu un salut catre toti iubitorii mountain bike-ului din lume. O sa incerc sa pun cat mai multe intamplari din turele pe care le-am facut si din cele viitoare.