Au urmati seri cu bere si reintalniri iar dupa 3 zile mi-am facut curaj sa ies la o tura usoara si semnele erau bune, pe coborari trebuia insa sa am grija pentru ca spatele nu ma lasa sa ma aplec. Usor, usor mi-am recapatat mobilitatea si am reusit sa facem mare parte din traseul de 80 km de la Gilau, un traseu frumos cu destule single-track-uri frumoase si virajate inainte de Racatau. Coborarea de la Drumul Generalului era anuntata foarte grea dar daca mentii o viteza si o directie adaptate ai destul loc de manevra. Am evitat Pape fiind prea cald si cam tarziu si in echipa reunita ne-am intors cu greu acasa unde s-a baut bere sau limonada in cazul meu.
Incepusem sa fac planurile pentru Geiger tura lunga care imi trezise curiozitatea prin superlativele cu cel mai dur maraton mtb din Romania. Ma simteam pregatit tehnic si fizic, desi anul acesta nu m-am antrenat prea mult pentru distante lungi. Nu stiam ca o sa am un mare dusman in saptamana concursului si anume canicula care mi-a luat total pofta de mancare, am slabit aproape 2 kg si nu cum trebuia. M-am cazat la Cisnadioara cu John si Alex, am facut o plimbare in Sibiu, am mancat la restaurant, adica am incercat pentru ca eu am reusit sa termin o supa crema iar din portia de paste nu am mancat nici jumatate. Noaptea am adormit greu si am dormit cam prost. Dimineata cafeaua rece pastrata de seara nu a fost chiar pe gustul meu iar de mancat nici vorba. Stiam ca nu-i a buna dar nu vroiam sa ma las influentat, asa ca am zis ca o sa ma alimentez pe
parcurs.
Start, adica start ca in Romania, un haos intins de-a lungul a 8-9 km de sosea cu copii de 14 ani care imi taiau calea, si tot felul de bezmetici care schimbau directia sau franau brusc, oameni care la prima panta oricum ar fi blocat urcarea fiind deja lesinati. Asta e, ajunsesem cam pe la mijlocul plutonului dar stiam ca e traseul lung si ca am timp. Dupa primul delusor cand incepuse adevaratul maraton aud un fasait si cand ma intorc vad ca lichidul antipana iesea. Cred ca fusese un ciob. Asta e, zic, de ce sa ma mai mir, hai sa repar si pace. Am ales solutia sa umflu pana cand lichidul reuseste sa astupe, cu chiu cu vai am reusit dar numai cu un cartus co2, cu pompa pierdusem vremea cel putin 10 minute. Ma urc si normal ca era coada in fata, venisera cei din urma si fiind inca la inceput nu erau distantati asa ca au urmat inca 5 minute cu rugaminti sa ma lasa sa trec, altii mai tipau in spate sa le fac eu loc, asta e. Pe urcarea de la Magura am simtit ca iar s-a desumflat cauciucul dar am zis ca ma dau jos doar daca e pe janta, ma luasera nervii deja. Urc in ritm mediu chiar modest Magura, iar la punctul de hidratare il vad pe Otniel pe care-l cunoscusem in 2010 la Preluca. Baiat de treaba imi umfla el din nou roata, beau un pahar de maglavais rosu si heirup. Vine coborarea apoi intorc la stanga spre Paltinis si imi zic ca trebuie sa incep sa pedalez. Am depasit un concurent sau doi dupa care zona de iarba in panta care e destul de tricky pentru ca nu poti recupera deloc, apoi a urmat prima coborare serioasa, un fel de drum peste care au venit avalanse de bolovani miscatori de toate marimile. Ce bun era un full sau un 29er dar l-am facut si asa, cu dezavantajul celui care nu cunoaste traseul si riscurile lui. La punctul 2 de alimentare am ramas surprins cat de prost erau dotati, niste batoane de cereale tari, banane si suc, asta la un parcus de aproape 100 km si peste 3500m denivelare. Am mancat ce am putut si cum urma a doua urcare speram totusi sa pot aborda cum planuisem, adica intr-un ritm mult mai tare. Dar aici am inceput sa simt inceputul "dezastrului", adica o lipsa de energie totala. Imi zic sa pastrez cadenta buna si un raport mai usor, macar sa imi mentin pozitia. Dupa 3-4 km de urcare ma depasisera vreo 5 persoane asa ca nici o sansa, marele meu atu era inutilizabil. Inot totusi pana spre finisul urcarii si surpriza, de fapt la mine nu mai e nici o surpriza, fac din nou o frumusete de pana. Bun, pauza de meditatie, ce sa fac? Hai sa merg pe jos un pic in speranta ca e punct de alimentare si asistenta tehnica. Dupa 10 minute de merg vad un luminis si imi dau seama ca ma inselasem. Scot roata, lichidul, valva si pun camera etc. Mai trec 5 grupati, nu zic nimic, nici eu, oamenii stiau ca un cuvant inseamna energie pierduta. Repornesc si tocmai venea inca un concurent cu care poposesc 1 minut sa culeg zmeura. Eram deja scos din concurs cu gandul dar speram sa termin in timpul limita, stiind ca multi au ca obiectiv sa nu fie eliminati. Eu nu stiam timpii de neutralizare fiindca nu imi pusesem problema asa, plecam sa fac maxim 6 ore. Ajung la puctul 3/4 de alimentare. Eu: Aveti spray de lant? El: Nu! Eu: Pai asa s-a anuntat, sa nu luam ca au la toate punctele. El: A, nici vorba... Asta e, lantul scartia, facea figuri si chiar avea tendinta sa sara de pe un pinion pe altul. Urma pentru mine Golgota, caderea totala de energie de la nemancare cu timpul si ritmul pierdut de la pene m-au facut sa fac o urcare relativ usoara intr-una interminabila, avand chiar "performanta" de a impinge bicicleta la pantele de maxim 6%. Coborea a venit ca o salvare, era intr-adevar tehnica si trebuia sa negociezi totul dar macar era coborare. Pe ultima parte a coborarii m-am dezorientat, din vina mea ce-i drept, si am mai pierdut aproape 9-10 minute. Ultima parte nu are multa istorie, traseul a fost ales frumos, am patinat de doua ori pe o panta cu iarba, nu aveam deloc aderenta. Finalul dupa traversarea soselei si prin parcul de 5 km ia tot farmecul concursului, plictiseala maxima. Dar pot spune ca este un traseu greu, 2 urcari si 2 coborari grele, este un maraton pentru ciclisti experimentati si cu o tehnica peste medie. Am terminat totusi in timp regulamentar pe 38 din 44, au fost cativa neutralizati iar restul au abandonat, o rata de abandon de peste 30% spune multe despre concurs. Timpul meu 8h03. Problemele tehnice si ratacirea m-au costat aproape 1 h, restul il pun pe seama starii fizice execrabile. In conditii normale nu as face mai mult de 6h, mi-o confirma si faptul ca oameni fata de care ies cu cel putin 30 minute inainte au facut 6h40. Al doilea aspect ar fi ca de obicei merg pe un Zaskar carbon de 9.4 kg si aici am un Cannondale F6 de 11.2 kg, mai usor totusi fata de cele 12.8 kg de anul trecut dar conteaza mult sa te dai pe bicicleta cea mai buna. Greu cu schimbarea din Elvetia in Romania, mai ales verile. Apropo, de cand am revenit in Elvetia am iarasi pofta de mancare si forta in gambe.
Aspecte pozitive la concurs: 1.traseul, desi extrem pe alocuri si nu potrivit pentru mtb 100% e totusi o provocare; 2. marcajul, foarte bine facut cu spray
Aspecte negative: 1.puncte alimentare neadaptate pentru o distanta asa dura si o vreme friguroasa; 2 spray-ul de lant promis nu exista
Inca un lucru trist, sub 70 de inscrisi la tura lunga. Banuiesc ca teama de un parcurs dur nu le da curaj multora, dar totusi cand vad ca afara vin mii de concurenti in tari cu populatie mult mai mica ma face sa dau vina si pe organizatori care cel putin aici au un aer arogant nemotivat si o atitudine de superioritate stupida. Usor, usor vor disparea unele maratoane de la noi din cauza mentalitailor si nu a traseelor.
Sper sa revin odata si sa fac traseul asa cum as vrea sa-l fac.
