Cum nu e un blog facut exclusiv pentru concursuri, imi face placere sa mai amintesc din cand in cand de turele mai speciale, chiar daca de o vreme n-am scris nimic. Anul trecut am cunoscut un tip pasionat ca si mine de mtb si ciclism in general, cu care am facut cateva iesiri si concursuri. Apoi el s-a mutat din oras si s-a intrerupt legatura. Dupa ce i-am dat un semn, mi-a spus ca are un plan de traversare a Alpilor pe bike. M-am aratat incantat, desi anul asta problemele de sanatate mi-au blocat prima parte a sezonului dar oricum era o tura nu un concurs, nu-i asa? Cel putin asa credeam ca vede si el. Dupa un schimb de email-uri, am convenit sa luam cate un rucsac cu haine de schimb, mancare si materialul necesar pentru o tura de biciclete. Am ales un rucsac de 30L cu plasa la spate pentru a evita transpiratia. Urma sa ne intalnim intr-o mica localitate din Masivul Mt. Blanc - Montroc le Planet, Franta. Dupa 3 trenuri schimbate am ajuns cu bine. Am urcat impreuna pana la Col de Balme si de acolo am facut o coborare dificila de 6 km pana in Vallée de Trient in Elvetia. Urcare pe Col de Forclaz si coborare spre Martigny. Dupa o mica problema cu placutele de frana continuam drumul spre Le Chable. Acolo am luat o pauza de masa si de discutii. Era cald. Am urcat cu telescaunul pana la Verbier si de acolo am reluat urcarea pe biciclete spre varful Croix de Coeur la 2200 m aproximativ. De aici era indicat sa continuam pe traseul marcat de biciclete, insa omul vroia numai singletrack dificil. Am prins cateva piste bune dar apoi i s-a nazarit sa intram pe Bisse de Saxon care dupa ce ca e extrem de dura e interzisa bicicletelor. S-a facut ca ploua si a continuat. Am inceput sa imi dau seama ca se comporta ca si cum ar fi singur si considera tura ca un antrenament dificil. Dupa chin si carat bicicleta pe margini de prapastie am ajung la primul refugiu la Siviez. Era 18h30 si eram dupa 8 ore de pedalat. Gazdele au fost primitoare si meniul cu carne uscata, branza si apoi raclette a fost bun. Am baut si un aperitiv din partea casei, apoi o halba. A fost placut si am mai discutat in liniste cu el. Noaptea nu am dormit bine dar speram sa avem o zi mai fluida si fara schimbari de plan ca in prima zi.
A doua zi ne-am trezit la 7h si dupa micul dejun am pornit spre La Combatsone (2236m) si apoi inca o mica urcare undeva spre 2400 m. Se anunta o zi lunga si grea iar rucsacul ma jena tare la spate. De aici au inceput problemele. Mai intai a vrut sa facem o urcare in plus cand eram pe la 1700 m. Adica sa urcam pe un drum la 2400 m la Mt. Rouge. Nu stia nici drumul si nici coborarile dar asa avea el chef. L-am convins ca nu o sa fie timp pentru ca oricum mai avem 3000 m denivelare si s-a lasat convins...5 minute dupa care a deviat pe o coborare catalogata ''hard''. Am coborat pe acolo dar nu-i ajungea asa ca a luat-o la sanatoasa pe o poteca care nici el nici eu nu stiam unde duce. Plina de stanci si apa era un adevarat chin. Constatam dupa 2 km ca e drum fara iesire. Toate ne costau multa energie si imi luau mult din motivatie. In fine, facem urcarea de la Mandelon si de acolo o portiune de plat grea si coborarea de rigoare pana la Evolene. Pauza. Urma ultima urcare de 15 km cu 1700 denivelare. Dupa ce am ajuns sus urma un push bike de la 2400 m la 2800 m si acolo am zis pas, lipsit de chef sa mai continuu asa. I-am zis ca eu ma opresc. Nu i-am reprosat nimic dar cand cineva schimba traseul si se crede singur pe munte inseamna ca nu stie sa faca echipa si pace. In concluzie o tura scurtata la jumatate si un regret ca nu am dus la capat totul, desi as fi putut continua a doua zi. Partea buna e ca am cunoscut zone noi in Alpi si am revizitat altele pe care nu le mai vazusem. In rest numai de bine.
