Podium la Chasseron

  Dupa ce in luna iunie am participat la 3 competitii, iar programul la Vélocité a fost incarcat, simteam ca e timpul sa fac o mica pauza. Numai ca imi facusem o promisiune anul trecut, la Coupe du Chasseron - sa revin. Atunci fusesera 9 grade si plouase torential toata cursa. Atunci mi-am zis ca anul acesta nu o sa mai fac traseul de 47 km, ci proba de 25 km.

Zis si facut. Dimineata la 7 sunt in tren pentru Yverdon-les-Bains si de acolo legatura cu un trenulet care ne duce la Saint-Croix, o localitate frumoasa pe spinarea muntelui, la peste 1000 m. Discutie interesanta cu un biker din Elvetia germana ce iubea mult cursele din zona Jura. Startul la 25 km se dadea undeva pe la mijlocul traseului de 47 km, iar cum pachetul de inscriere era situat la punctul de start\sosire pentru 47, am facut o buna incalzire cu denivelare destula, in jur de 20 km. Ajung la start si fac putina recunoastere pe primii 3 km, cand din padure apare o echipa franceza. Ma intreb de unde au aparut si apoi imi explic ca suntem la mai putin de 1 km de Franta si oamenii au trecut prin padure ca dintr-un sat in altul, asa-i in Schengen.

Se da startul cu o usoara coborare pe un drum de pamant destul de lat pentru a depasi sau a fi depasit. Incerc sa nu pierd prea mult, stiind ca elvetienii sunt foarte buni pe coborari, asa ca tin o viteza de 30-40 km\h pana cand incep mici urcari care isi inaspresc panta pe masura ce inaintez. Incerc sa urc din ce in ce mai bine, desi simt oboseala acumulata in luna trecuta. Recuperez o pozitie dupa alta, fiecare concurent din fata fiind luat ca obiectiv. La un moment dat ma apropii de un grup care urca organizat in pluton, forjez inca o data si depasesc pe un viraj in urcare ce depasea 15%. Continui in ritmul asta pe de o parte dorindu-mi sa se termine urcarea asta dura de 7 km cu medie de peste 9% dar, pe de alta parte, fiind constient ca urmeaza ultima coborare pe single prin padure, si cum plouase bine cu o zi inainte, iar calcarul din zona e foarte alunecos, nu era tocmai in avantajul meu. Am progresat mult la coborari, dar in Elvetia bikerii au crescut si s-au format cu dirt, downhill, bmx si sunt obisnuiti cu ploaia, aici doar in iulie-august poti spera la teren uscat, asa ca e greu sa fac tehnica in 2 ani cati altii in 20. In timp ce urcam, doi amici, Raoul si Vivi, ma incurajeaza si imi zic ca e foarte bine, hm, imi zic, poate ca ei nu glumesc asa ca strang din dinti si ajung in dreptul unei frantuzoaice ce ma intreaba daca mai e mult. Ii raspund ca 1 km dar mai erau cel putin 2, aveam sa constat. Urmeaza coborarea cu prima parte de drum lat si pietros, asa ca de viteza. Ma depasesc totusi 3-4. Urmeaza ultima portiune de single, e abrupta in plus, cobor, franez cat de putin pot pentru a nu patina, cineva in spate tot ma preseaza, dar nu vrea sa depaseasca, probabil ca e mai confortabil sa mergi dupa cineva sa vezi unde se poate cadea. Mai sunt 150 de metri pana la sosire asa ca dau ce mai pot sa ajung si finish! Ma opresc sa mananc cateva felii de portocale la sosire, iar dupa 3 minute aud la microfon ca am iesit pe locul 3! O surpriza placuta deci, fac un dus, un masaj, iau ceva de mancare si o bere si astept premierea. Pana la urma nu a fost o idee rea sa revin aici.

Trans - Neuchâteloise

E cazul sa scriu de acest eveniment special care se desfasoara cinci miercuri consecutiv intre iunie si iulie. Deci 5 etape. Scurte, dar intense. E un concurs plecat de la ideea unui om care, vazand ca toate competitiile cer un nivel din ce in ce mai ridicat al participantilor, s-a gandit sa dea posibilitatea si adevaratilor amatori (populaires) sa se intreaca intre ei. O alta dorinta a fost ca la start sa aiba minim 50 de reprezentante la categoria doamne si junioare. Bun, realitatea e acum undeva la mijloc, in sensul ca participa mult mai multi amatori fata de cursele obisnuite dar asta nu ii impiedica si pe cei licentiati sau de la echipe sa vina si in final tot ei sa castige. Asta e, nu sunt categorii separate, dar traseul mai scurt, intre 16 si 20 km, cu diferenta de nivel in jur de 400-500 de metri, convinge multa lume sa vina, astfel ca miercurea la ora 19 la start erau in jur de 500-700 de persoane.

Am participat la 3 etape din 5, respectiv etapele nr. 2,3 si 4. Prima a fost La Chaux-de-Fonds, sediul mondial al ceasornicariei, alaturi de Le Locle. Orasul se afla la altitudinea de 1000 m, probabil ca cea cea mai mare altitudine pentru un oras nu numai din Elvetia, ci si din Europa. Traseul a fost foarte frumos, in prima parte cu urcari grele pe noroi si coborari tehnice, apoi, in partea a doua, traseul s-a desfasurat pe un drum obisnuit, neasfaltat, dar deloc tehnic si foarte rapid. Pe final, un timp de 59,28 la aproape 21 km. Locul 40 din 97, pare slab, dar asa e cand 75% vin de la echipe si cluburi si se face clasamentul amestecat.

Etapa a 2-a, la Môtiers, locul unde Rousseau a stat 8 ani si a scris Confesiunile. La marginea satului este si pestera lui, stiti voi mai bine, eu doar va amintesc. Inca un detaliu, si anume ca localitatea se afla in regiunea Val de Travers, renumita pentru celebrul absint, asa zisul drog al boemei pariziene, interzis vreme de 100 de ani, dar din nou legalizat de 10 ani. Sunt multe distilerii in regiune pentru renumita bautura, care se face din 12 plante ce cresc la munte. La start n-am pus totusi absint in bidon, ma gandeam sa nu confund copacii cu drumul si concurentii cu mistretii. In fine, start si, ca de obicei, plec din al 4-lea bloc la 8 minute de primii. Urcare, dar eu nu sunt deloc in gambe si nu reusesc sa fac mare lucru, doar sa ma mentin. Vin cateva single-uri si mici urcari si incep usor, usor sa ma simt mai bine. La ultima urcare, si cea mai grea, am avut ceva mai multa forta, dar nu destula, noroc ca a venit coborarea. La 3 km de final insa am facut un snake-bite si, din pacate, camera de rezerva era taiata, desi era noua. Asta e, m-am intors pe jos si tot am terminat.

Etapa a 3-a, si ultima la care am participat, a fost la Bevaix, intr-o liziera de padure numita La Rouvraie. A fost din nou multa lume la start, multi straini care lucreaza aici, concurenti cu varste de la 3 la 75 de ani. A fost un traseu frumos, destul de solicitant, fara evenimente speciale. Eu m-am simtit destul de bine, desi oboseala acumulata in mai-iunie si-a spus cuvantul. Era al 6-lea concurs daca nu ma insel, in 2 luni, si era cazul sa iau o pauza. Distanta 16 km, timp 47min33sec, denivelare 450 m. Toate etapele au fost foarte bine organizate, marcaj precis, avertizare la curbe sau coborari, dusuri, masaj, restaurante cu mancare si bere la final. Nu ma mir de ce toata lumea iubeste concursul si astept anul viitor sa prind macar 3-4 etape. Salut.