Uite ca am ajuns si la maratonul de la Medias, mai ales ca de vreo 2-3 ani imi doream sa ajung acolo. Vremea ploioasa din ultima saptamana mi-a pus multe semne de intrebare asupra traseului, mai ales ca anul acesta am ramas de cateva ori impotmolit in noroaie lipicioase pe centura sau prin Hoia. Mi-am spus, insa, ca oricum am achitat inscrierea si merita sa particip in orice conditii, chiar si pe langa bicicleta. Nu mai am chef de detaliile legate de sosire si cazare, a plouat toata noaptea dar dimineata a iesit un soare mare si arzator care ne-a mai dat un pic de optimism.
START! Se pleaca intr-o mica tura de oras, aproximativ 4 km, dupa care se trece direct la push bike pe urcare, din cauza noroiului lipicios si alunecos. Dupa un km iesim din padure si terenul devine mai prietenos asa ca ma urc pe bike si ii dau drumul pe coborare, dar cu multa precautie. Vine urcarea in camp deschis si acolo descopar un alt adversar de temut al meu - canicula - noroc ca dupa urcare e punct de alimentare. Am stat 2 minute, am umplut bidoanele si iar coborare. Pe la km 20 cred m-am intalnit cu Cristi si am mers impreuna mai bine de 10 km, lucru care mi-a placut, e mai usor in doi. A venit apoi o portiune plata, ingrozitor de mocirloasa, in care mi s-au blocat rotile de 2 ori si a inceput sa apara problema care mi-a dat fiori in ultima parte a traseului, si anume, mi se bloca lantul, si ma temeam sa nu mi se rupa, avand de altfel un precedent. Am preferat sa-l menajez si sa dau inapoi de cate ori se bloca, zicand ca e bine sa ajung pe bicicleta la finis, neavand nici presa de lant. La un moment dat nu l-am mai zarit pe Cristi la urcare si am dat o viteza in plus sa-l prind, vazusem ceva portocaliu in fata, dar am constatat ca de fapt il pierdusem din vedere si am ajuns pe soseaua de 6 km, de pe care am incercat sa ies cat mai repede, asa ca da-i pe foaie mare si du-te, Florine!
La intersectia spre biserica politaiul dormea in post si a uitat sa imi zica sa fac la dreapta, noroc cu niste concurenti care m-au strigat. Bun, la punctul din curtea bisericii am stat cam 3-4 minute, am mancat ceva si am baut energizante si apa, mai ales ca o patisem la Neuzer pe ultimii zece km, cand mai ca n-am lesinat de foame. Ce mai, ultima urcare o fac 3/4 pe langa din cauza noroiului alunecos dar si a picioarelor obosite, vine urcarea, apoi platul interminabil de pe malul raului, si... FINISH! 3:34 timpul, locul 9 la categoria mea.
Sunt bucuros ca am reusit sa duc un maraton in asemenea conditii, mai ales ca ma temeam sa nu abandonez. Cred ca pana la toamna nu mai paricip la un alt concurs. Felicitari lui Cristi si Levi! Multumim lui Andrei pentru peroton!
