Poza

Poza

luni, 12 august 2013

Trans - Neuchâteloise



E cazul sa scriu de acest eveniment special care se desfasoara cinci miercuri consecutiv intre iunie si iulie. Deci 5 etape. Scurte, dar intense. E un concurs plecat de la ideea unui om care, vazand ca toate competitiile cer un nivel din ce in ce mai ridicat al participantilor, s-a gandit sa dea posibilitatea si adevaratilor amatori (populaires) sa se intreaca intre ei. O alta dorinta a fost ca la start sa aiba minim 50 de reprezentante la categoria doamne si junioare. Bun, realitatea e acum undeva la mijloc, in sensul ca participa mult mai multi amatori fata de cursele obisnuite dar asta nu ii impiedica si pe cei licentiati sau de la echipe sa vina si in final tot ei sa castige. Asta e, nu sunt categorii separate, dar traseul mai scurt, intre 16 si 20 km, cu diferenta de nivel in jur de 400-500 de metri, convinge multa lume sa vina, astfel ca miercurea la ora 19 la start erau in jur de 500-700 de persoane.

Am participat la 3 etape din 5, respectiv etapele nr. 2,3 si 4. Prima a fost La Chaux-de-Fonds, sediul mondial al ceasornicariei, alaturi de Le Locle. Orasul se afla la altitudinea de 1000 m, probabil ca cea cea mai mare altitudine pentru un oras nu numai din Elvetia, ci si din Europa. Traseul a fost foarte frumos, in prima parte cu urcari grele pe noroi si coborari tehnice, apoi, in partea a doua, traseul s-a desfasurat pe un drum obisnuit, neasfaltat, dar deloc tehnic si foarte rapid. Pe final, un timp de 59,28 la aproape 21 km. Locul 40 din 97, pare slab, dar asa e cand 75% vin de la echipe si cluburi si se face clasamentul amestecat.

Etapa a 2-a, la Môtiers, locul unde Rousseau a stat 8 ani si a scris Confesiunile. La marginea satului este si pestera lui, stiti voi mai bine, eu doar va amintesc. Inca un detaliu, si anume ca localitatea se afla in regiunea Val de Travers, renumita pentru celebrul absint, asa zisul drog al boemei pariziene, interzis vreme de 100 de ani, dar din nou legalizat de 10 ani. Sunt multe distilerii in regiune pentru renumita bautura, care se face din 12 plante ce cresc la munte. La start n-am pus totusi absint in bidon, ma gandeam sa nu confund copacii cu drumul si concurentii cu mistretii. In fine, start si, ca de obicei, plec din al 4-lea bloc la 8 minute de primii. Urcare, dar eu nu sunt deloc in gambe si nu reusesc sa fac mare lucru, doar sa ma mentin. Vin cateva single-uri si mici urcari si incep usor, usor sa ma simt mai bine. La ultima urcare, si cea mai grea, am avut ceva mai multa forta, dar nu destula, noroc ca a venit coborarea. La 3 km de final insa am facut un snake-bite si, din pacate, camera de rezerva era taiata, desi era noua. Asta e, m-am intors pe jos si tot am terminat.

Etapa a 3-a, si ultima la care am participat, a fost la Bevaix, intr-o liziera de padure numita La Rouvraie. A fost din nou multa lume la start, multi straini care lucreaza aici, concurenti cu varste de la 3 la 75 de ani. A fost un traseu frumos, destul de solicitant, fara evenimente speciale. Eu m-am simtit destul de bine, desi oboseala acumulata in mai-iunie si-a spus cuvantul. Era al 6-lea concurs daca nu ma insel, in 2 luni, si era cazul sa iau o pauza. Distanta 16 km, timp 47min33sec, denivelare 450 m. Toate etapele au fost foarte bine organizate, marcaj precis, avertizare la curbe sau coborari, dusuri, masaj, restaurante cu mancare si bere la final. Nu ma mir de ce toata lumea iubeste concursul si astept anul viitor sa prind macar 3-4 etape. Salut.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu