"Clasicele" XCO de primavara

Iata ca a trecut o iarna lunga si rece, cu multe ninsori si putin soare. Dupa 4 luni in care singurul antrenament a fost jobul de cursier iata ca am sperante de cateva iesiri de placere. Din pacate luna martie nu a coincis cu sosirea primaverii, ploile si ninsoarea nedandu-mi pace pana in aprilie. Nu stiu daca am putut sa ies de 2-3 ori. Vine aprilie iar primul concurs se apropie si cu frig sau ploaie tot fac cateva iesiri pentru a ma reobisnui cu coborarile si single-urile alunecoase si tehnice.


Planeyse sau primul concurs din regiune pentru mine pe un traseu deja clasic, o combinatie de cx si xc plin de santuri si viraje. Vremea nu e deloc indulgenta si avem 7-8 grade la start, e greu, nu transpiri deloc si trebuie sa mergi intr-una la toaleta inainte de start. In sfarsit, se aude pocnetul de start si se pleaca in mare viteza dar deja m-am obisnuit, astfel ca dupa 300 m de fals plat esti cu pulsull in gat daca nu te menajezi. Ca de obicei, nu plec in prima jumatate si incep sa depasesc din cand in cand si pe unde e loc. La prima urcare mai abrupta se face coada, e de ajuns ca unul din concurenti sa se dea jos si toata lumea e obligata. Asa e la xc conteaza mult si plasamentul - pierzi 5 minute per total fata de cei bine plasati. Senzatiile au fost bune pe durata concursului, simteam ca as putea si mai mult uneori dar e bine, e debut de sezon si e un concurs pe care vreau sa-l fac pentru a intra in paine. Bref, in 24 km am scos 1h06min loc 28 la 14 minute de castigator. Destul de satisfacut pentru ca am scos 7 minute fata de anul trecut.

ZBike: eh, e clar ca nu a fost ziua mea, presimteam deja, ploi interminabile, 5 grade la start(in 29 aprilie!) si un noroi de 5-10 cm alunecos ca untul. Cat despre coborari ce sa mai spun, una mai abrupta ca alta, era un fel de patinaj pe unele. Se da startul, incerc sa plec mai tare pe prima coborare, vin niste coborari urate, apoi o portiune pe malul unui parau cu multe pietre mari. Roata fata aluneca pe o piatra eu cad pe o parte, nimic grav...totusi urc pe bike si ce sa vezi, un deget nu mai era la locul lui...trag de el si se pune la loc. Imi zic ca sper sa nu fie grav si continui cursa. Nu mai sunt insa in apele mele nici pe coborari si reusesc sa termin concursul, destul de in spatele clasamentului. Urmeaza un masaj si un mic bandaj la deget si drumul acasa. Am noroc tot timpul cu Maria care are in rucsac haine si pantofi de schimb, ce bine e sa ai echipa :)

Roc du Littoral sau concursul mult asteptat pentru ca traseul trece la mai putin de 1 km de noi si il cunosc pe dinafara. Anul asta au facut patru modificari introducand inca 3 coborari tehnice (of, parca nu erau destule!) si scurtand o urcare, lucru care nu ma avantajeaza dar asta e, conditiile sunt aceleasi pentru toti. Ceva mai bine la start, 12-13 grade in 12 mai si putin mai uscat fata de ce a fost la celelalte. Start la 10h20min - se pleaca tare pe o urcare initiala de 4 km cu o medie de 7-8%, insuficient totusi sa se faca spatii mai mari de 1-2m intre noi.Nivelul e foarte apropiat aici: o gura din bidon si ai pierdut 2 locuri. Vine prima coborare care e abrupta si virajata, au mai aruncat si un copac de 25cm inaltime in poteca, imi fac curaj si sar peste el, coborarea continua pe radacini plecate in toate directiile, urmeaza 3 viraje in ac de par si o portiune cu pietre. Ies cu bine din asta urmeaza un fals plat de 1,5 km si simt ca ceva nu-i in regula la pedala. Da, filetul e dus la capatul pedalierului, incerc sa-l insurubez dar nu merge, eram oricum si surescitat, pierd 5 minute si imi spun ca abandonez, trecusera intre timp aproape toti, era liniste in padure si la fel ca anul trecut la cursa mea preferata se intampla asa. Merg cu ea spre Maria, care trebuia sa fie la 200 m dar la o curba intalnesc multi spectatori dintre care 2 tipi care vad ca am probleme, intorc bicicleta si fixeaza defectiunea in 2 minute. Le multumesc frumos, ma ajuta sa ma relansez de parca eram la Giro...oameni iubitori de sport. Imi zic sa continuu si asa fac, pana la urma e pacat sa ma retrag, nu imi place abandonul. Reiau usor cursa, la inceput nu am energie dar incet, incet imi revin si plec in cursa de recuperare. Trebuie sa spun ca fizic m-am simtit excelent, pacat ca au scos urcarea lunga, as fi recuperat inca 3-4 minute minim. Urmeaza urcari scurte 500 de metri dar sunt pe pietre si panta ajunge la 18-20%, apoi inca 5-6 coborari foarte dificile, pe o portiune au imprumutat traseul local de freeride, asa ca am avut contrapante si ceva salturi, totul se petrece cu bine si nu cad. Eh, vine ultima coborare, ultimii 2 km si sunt in viteza spre finish, dar poc! - fac snake bite si totul e aproape naruit, nu ma opresc, merg cu greu spre finish, 2 grupuri de specatori urlau incantati ca merg pe janta si nu renunt asa ca termin in cele din urma. Timpul este de 1h56 la un traseu de 32km umed, foarte tehnic (nici o exaagerare, va invit sa-l faceti), fara portiuni de viteza, cu poteci de max 1 metru fara multe posibilitati de depasire si mult, mult noroi pe ultimii 5 km, efectiv inotam pe unele portiuni. Dupa 1 h se pun clasamentele si surpriza, loc 4 la sub 5 minute de locul 1, deci puteam castiga fara probleme. Sunt un pic dejamagit dar imi zic ca este bine ca sunt acolo si o sa mai fie ocazii,important este sa scap odata de ghinioanele tehnice si sa fie categorii separate de amatori ca acum. Mancam risoto si branza oferita cu generozitate, apoi prajituri si asistam la premii si tombola. A fost o duminica frumoasa.

Final de an

Pe scurt anul se apropie de sfarsit, un an plin de schimbari in bine. Din aprilie am inceput sa lucrez la Vélocité, o firma de curierat pe cursiera,"cursier à velo", lucru care mi-a adus numai satisfactii. Un mediu placut, unde lucreaza oameni cu adevarat pasionati de sportul pe doua roti in toate ramurile sale. Sunt campioni de sosea, dar mai ales de vtt(mtb)de la care am cu adevarat ce invata. Apoi, nu am neglijat nici concursurile care tot timpul imi fac placere, fiind atras atat de ambianta cat si de a vedea mereu trasee si locuri noi. Desi imi place sa ma desfasor pe urcari lungi si cu inclinatie mare nu prea am de ales aici fiind mai mult competitii de cross country pur, dar asta mi-a folosit la imbunatatirea tehnicii. Nefiind asa de exploziv am nevoie de un pic de lansare pentru a decola. Am gasit totusi 2, 3 maratoane de 50-70 km, unele chiar foarte dure cum a fost cazul la Arnon sau altele cu desfasurare in conditiii dantesti de sub 10 grade si ploaie torentiala pe tot parcursul, cu vizibilitate la maxim 20 de metri. Si cum 75% din coborari sunt pe single mi-a trebuit un pic de curaj dar a mers. Si cand ma gandesc ca a trebuit apoi sa astept inca 4 ore pana la plecare spre tren in haine ude si cu bocancii muiati ma ia si acum frigul. Dar a doua zi eram iarasi pe bike. Cel mai bun loc a fost un 8 la amatori si cand ma gandesc ca am stationat de 3 ori pentru reparatie pene, cu siguranta ca era loc de mai bine. A, am mai fost si la un concurs in Romania dar despre asta nu vreau sa zic nimic pentru ca m-am ratacit de 3 ori din cauza ca suntem in Romania si organizatorul vrea sa il platim pentru ca ne da voie sa ne dam pe tarlaua lui. La anul Maros si atat, poate vreun Clujul pedaleaza sa mai vad prietenii. La anul voi imputina numarul la maxim 5-6 curse, in schimb am inceput sa fac un plan pentru a urca "les cols" (pasurile). Sper ca in doua sezoane sa le pot face pe majoritatea. Asa o sa imbin sportul cu turismul. Nu in ultimul rand sunt bucuros ca am inca doi caluti, un Yeti Arc-X ciclocors si un Cannondale Six Team care fugea prin Le Tour acum cativa ani. Si mai am un proiect secret, dar despre acela la timpul lui. Si cum anul acesta am atins deja borna de 8000 km facuti pe trei biciclete pot sa spun ca ma declar multumit. Va doresc un 2013 normal. Faceti sport, nu dormiti in fotolii!

Competiţii

Că tot a venit sezonul montan-ciclist offroad n-am avut stare să nu mă înscriu la câteva competitii zonale, pe o raza de maxim 15 km in jurul casei. Aşadar, primul concurs in 15 aprilie pe un circuit situat intre ciclocros si XC, pe un teren de antrenament militar, practic s-a pedalat mult prin şanturile dintre tranşee plus 5+6 urcări-coborâri pe tur, toate foarte abrupte. Ploaie usoară, teren alunecos, 4 grade, în fine nu-i genul meu preferat de traseu cu doar 90-100m diferenţă de traseu pe tur. Au fost în total 5 tururi, 23km, medie 19 km la oră. Poziţia destul de în spate, scuzabil pentru nivelul de aici. Important este că am intrat in sezon, deşi lipsa unui trainer pe timp de iarnă şi-a spus cuvântul.

Pe 29 aprilie al doilea concurs, mult mai pe placul meu cu 70% singletrack-uri şi pasaje foarte ludice, cum zic ei, de fapt nu te jucai deloc cu ele pentru că, de fapt, erau nişte coborâri asezonate cu radăcini si pietre pe pante de 40%. Cert e că m-am simtit bine, am avut ritm, deşi la start am pierdut 5 minute din cauza poziţiei şi faptului că după 2 km începea o urcare abrupta pe o poteca strâmtă. Nu mai pomenesc atmosfera care este la inalţime la fiecare concurs. Plus ce-i peste 50 de voluntari care te ajută şi te avertizează înainte de orice dificultate. Nu mai vorbesc de marcajele perfecte, aici nu trebuie să ghicesti traseul sau să ai gps.În fine, distanţă 29km, medie 15,7 avg h.r. 162bpm avg cadence 88 rpm total ascent 894 timp 1h50min. Locul 22 cred la oficial, aş fi prins locul doi la amatori.

Al treilea şi cel mai aproape de casă, practic terenul meu de joaca Roc du Littoral cu 32 km lungime, 930 m dif nivel si un traseul XC de calitate, nu asfalt acoperit cu pamant si pietris ca sa zicem că facem si noi offroad. O particularite in Elveţia, am observat că traseele sunt de o tehnicitate gen XCO dar multe nu sunt constituite din mai multe tururi, ei fac pur si simplu un traseu alambicat prin padure unde rareori treci de 2 ori prin acelaşi loc. Asta nu-l face semimaraton, care arata cu totul altfel, cu urcari mai lungi şi coborâri asemenea. Recomand oricărui mtbiker român să participe şi să ia pulsul de la o competiţie locală sau regională elveţiană, nu cu nume mare şi publicitate. Concursurile au acoperire gen Clujul Pedaleaza de la noi, doar că nivelul de la un simplu concurs local nu are egal cu vreun concurs de talie din Romania. O spun fara exagerare şi când văd clasările mele din ţară comparandu-le cu cele de aici deşi eu cred că am mai progresat. Şi incă ceva- la noi e tot timpul presiune ca traseul să fie mai abordabil ceea ce nu ajută cu nimic ciclismul de la noi. Trebuie ca noi sa ridicam stacheta nu să românizăm mountain-bike -ul, transformându-l in comedii ieftine, bune să pui poze pe facebook. În rest o pană(snake) pentru care m-am oprit de 3 ori cu 15 minute minim pierdute, plus ritm. 2h 04min cu toate problemele şi locul 8, ce-i drept la amatori, m-am lecuit de elite până data viitoare. Următorul concurs Elsa Bike. Stiu doar atat - anul trecut a câştigat Cristoph Sauser cu un timp de 2h18 minute la 60km. P.s. Mi-a venit ideea să scriu despre concursuri de la discuţia de ieri cu Max- the Cube Man :)

Mici impresii la sfarsit de sezon

Pentru ca zilele cu soare sunt tot mai rare si timpul tot mai rece, iesirile mele sunt mai putine, desi nu renunt si tot sper sa ies de doua ori pe saptamana. In mare masura sunt multumit de turele facute in vestul Elvetiei in aprilie-noiembrie, mare parte dintre ele pe credincioasa bicicleta Crosswave si mult mai tarziu pe Gt. Am combinat cicloturismul cu sportul, pentru ca nu sunt un adept exclusivist al unui anumit gen. Am facut downhill, la modul propriu cu crosswave cu furca fixa si v-brake, ture lungi prin 3-4 cantoane, ture grele pe muntele Chaumont pe care e asezat Neuchatel-ul, cu diferente de 1500 m la 25 km si coborari extreme, aviz amatorilor traseul 743. M-am minunat de privelistea de pe Chaseral, de pe Vue des Alpes, Tete de Ran, Cret du Van si multe alte varfuri. Recunosc ca dupa ce am luat GT am stat mai mult pe trail-uri in padure si am iesit un pic mai rar. Am fost chiar si la o competitie de XC ceea ce mi-a confirmat nivelul foarte ridicat al participantilor. La anul o sa fac cu siguranta un calendar si voi participa, sper, la minim 7-8 concursuri. Elvetia e tara perfecta pentru orice gen de ciclism cu soferi care te respecta, lipsa motorizatelor in paduri si dragostea oamenilor pentru natura. Sa spun pe final ca aici sunt 60 000 km de trasee marcate doar pentru ciclism. Asa ca mai am multa treaba. Salutare!

Un nou bike

Desi nu imi propusesem achizitionarea unui bike mai performant am avut ocazia de a licita pe un site celebru din Elvetia si sa iau la un pret bun marca mea preferata - GT, in varianta full-suspension. Postez ca de obicei cu intarziere, deoarece am bike-ul din septembrie. Stabil pe coborari, confortabil. Sistemul IDrive isi face simtita prezenta pe coborari, astfel ca pot pedala fara feed-back la vale. Un singur upgrade, continental mtn king protection spate, asteapta un schwalbe noby nick evo pe fata. Foarte trist pe asfalt, insa cand vede radacini, pietre si obstacole sare in sus de bucurie, ca si stapanul de altfel.

Prin zona

Jurasic - Parc

Am schimbat cadrul geografic, din fericire stau la poalele munţilor si am început sa ies cu noua mea bicicleta Crosswave, echipata modest dar functioneaza totul bine. Ma cam zgaltaie pe pietre si bolovani pe porţiunile de downhil dar e folositor pentru ca învăţ mai bine sa îmi protejez braţele. Nu puteam sa astept pana imi puteam permite o bicicleta mai performanta. Cand citesc pe forumurile romanesti ca unii nu pot cobori bine daca nu au fox sau sid ma apuca rasul, banuiesc ca eu ar trebui sa cer un full. Din experienta mea suspensia e importanta in primul rand pentru stabilitate si apoi pentru confort, deoarce aici de multe ori imi deviaza directia din cauza terenului stancos si cu multe pietre, iar faptul ca nu am nici clipless ma face sa stau si mai incordat. Din pacate cred ca am nimerit in singura groapa din canton si mi-am strambat un pic janta asa ca franez mai mult pe spate, ceea ce nu e prea recomandabil. Dacă în România mă întîlneam rar cu biciclişti, aici dau de minim 50 pe cărări si cîteva sute pe rute mai lejere. E frumos sa vezi doamne de 60 de ani urcînd pante la 1200m. Sa sperăm ca nu va mai dura mult pana sa devină si în România un fenomen de masa, deşi mă îndoiesc. A, de ce jurasic? - sunt in Muntii Jura si de aici se trage si numele la perioada respectiva.