"Clasicele" XCO de primavara

Iata ca a trecut o iarna lunga si rece, cu multe ninsori si putin soare. Dupa 4 luni in care singurul antrenament a fost jobul de cursier iata ca am sperante de cateva iesiri de placere. Din pacate luna martie nu a coincis cu sosirea primaverii, ploile si ninsoarea nedandu-mi pace pana in aprilie. Nu stiu daca am putut sa ies de 2-3 ori. Vine aprilie iar primul concurs se apropie si cu frig sau ploaie tot fac cateva iesiri pentru a ma reobisnui cu coborarile si single-urile alunecoase si tehnice.


Planeyse sau primul concurs din regiune pentru mine pe un traseu deja clasic, o combinatie de cx si xc plin de santuri si viraje. Vremea nu e deloc indulgenta si avem 7-8 grade la start, e greu, nu transpiri deloc si trebuie sa mergi intr-una la toaleta inainte de start. In sfarsit, se aude pocnetul de start si se pleaca in mare viteza dar deja m-am obisnuit, astfel ca dupa 300 m de fals plat esti cu pulsull in gat daca nu te menajezi. Ca de obicei, nu plec in prima jumatate si incep sa depasesc din cand in cand si pe unde e loc. La prima urcare mai abrupta se face coada, e de ajuns ca unul din concurenti sa se dea jos si toata lumea e obligata. Asa e la xc conteaza mult si plasamentul - pierzi 5 minute per total fata de cei bine plasati. Senzatiile au fost bune pe durata concursului, simteam ca as putea si mai mult uneori dar e bine, e debut de sezon si e un concurs pe care vreau sa-l fac pentru a intra in paine. Bref, in 24 km am scos 1h06min loc 28 la 14 minute de castigator. Destul de satisfacut pentru ca am scos 7 minute fata de anul trecut.

ZBike: eh, e clar ca nu a fost ziua mea, presimteam deja, ploi interminabile, 5 grade la start(in 29 aprilie!) si un noroi de 5-10 cm alunecos ca untul. Cat despre coborari ce sa mai spun, una mai abrupta ca alta, era un fel de patinaj pe unele. Se da startul, incerc sa plec mai tare pe prima coborare, vin niste coborari urate, apoi o portiune pe malul unui parau cu multe pietre mari. Roata fata aluneca pe o piatra eu cad pe o parte, nimic grav...totusi urc pe bike si ce sa vezi, un deget nu mai era la locul lui...trag de el si se pune la loc. Imi zic ca sper sa nu fie grav si continui cursa. Nu mai sunt insa in apele mele nici pe coborari si reusesc sa termin concursul, destul de in spatele clasamentului. Urmeaza un masaj si un mic bandaj la deget si drumul acasa. Am noroc tot timpul cu Maria care are in rucsac haine si pantofi de schimb, ce bine e sa ai echipa :)

Roc du Littoral sau concursul mult asteptat pentru ca traseul trece la mai putin de 1 km de noi si il cunosc pe dinafara. Anul asta au facut patru modificari introducand inca 3 coborari tehnice (of, parca nu erau destule!) si scurtand o urcare, lucru care nu ma avantajeaza dar asta e, conditiile sunt aceleasi pentru toti. Ceva mai bine la start, 12-13 grade in 12 mai si putin mai uscat fata de ce a fost la celelalte. Start la 10h20min - se pleaca tare pe o urcare initiala de 4 km cu o medie de 7-8%, insuficient totusi sa se faca spatii mai mari de 1-2m intre noi.Nivelul e foarte apropiat aici: o gura din bidon si ai pierdut 2 locuri. Vine prima coborare care e abrupta si virajata, au mai aruncat si un copac de 25cm inaltime in poteca, imi fac curaj si sar peste el, coborarea continua pe radacini plecate in toate directiile, urmeaza 3 viraje in ac de par si o portiune cu pietre. Ies cu bine din asta urmeaza un fals plat de 1,5 km si simt ca ceva nu-i in regula la pedala. Da, filetul e dus la capatul pedalierului, incerc sa-l insurubez dar nu merge, eram oricum si surescitat, pierd 5 minute si imi spun ca abandonez, trecusera intre timp aproape toti, era liniste in padure si la fel ca anul trecut la cursa mea preferata se intampla asa. Merg cu ea spre Maria, care trebuia sa fie la 200 m dar la o curba intalnesc multi spectatori dintre care 2 tipi care vad ca am probleme, intorc bicicleta si fixeaza defectiunea in 2 minute. Le multumesc frumos, ma ajuta sa ma relansez de parca eram la Giro...oameni iubitori de sport. Imi zic sa continuu si asa fac, pana la urma e pacat sa ma retrag, nu imi place abandonul. Reiau usor cursa, la inceput nu am energie dar incet, incet imi revin si plec in cursa de recuperare. Trebuie sa spun ca fizic m-am simtit excelent, pacat ca au scos urcarea lunga, as fi recuperat inca 3-4 minute minim. Urmeaza urcari scurte 500 de metri dar sunt pe pietre si panta ajunge la 18-20%, apoi inca 5-6 coborari foarte dificile, pe o portiune au imprumutat traseul local de freeride, asa ca am avut contrapante si ceva salturi, totul se petrece cu bine si nu cad. Eh, vine ultima coborare, ultimii 2 km si sunt in viteza spre finish, dar poc! - fac snake bite si totul e aproape naruit, nu ma opresc, merg cu greu spre finish, 2 grupuri de specatori urlau incantati ca merg pe janta si nu renunt asa ca termin in cele din urma. Timpul este de 1h56 la un traseu de 32km umed, foarte tehnic (nici o exaagerare, va invit sa-l faceti), fara portiuni de viteza, cu poteci de max 1 metru fara multe posibilitati de depasire si mult, mult noroi pe ultimii 5 km, efectiv inotam pe unele portiuni. Dupa 1 h se pun clasamentele si surpriza, loc 4 la sub 5 minute de locul 1, deci puteam castiga fara probleme. Sunt un pic dejamagit dar imi zic ca este bine ca sunt acolo si o sa mai fie ocazii,important este sa scap odata de ghinioanele tehnice si sa fie categorii separate de amatori ca acum. Mancam risoto si branza oferita cu generozitate, apoi prajituri si asistam la premii si tombola. A fost o duminica frumoasa.