Zis si facut. Dimineata la 7 sunt in tren pentru Yverdon-les-Bains si de acolo legatura cu un trenulet care ne duce la Saint-Croix, o localitate frumoasa pe spinarea muntelui, la peste 1000 m. Discutie interesanta cu un biker din Elvetia germana ce iubea mult cursele din zona Jura. Startul la 25 km se dadea undeva pe la mijlocul traseului de 47 km, iar cum pachetul de inscriere era situat la punctul de start\sosire pentru 47, am facut o buna incalzire cu denivelare destula, in jur de 20 km. Ajung la start si fac putina recunoastere pe primii 3 km, cand din padure apare o echipa franceza. Ma intreb de unde au aparut si apoi imi explic ca suntem la mai putin de 1 km de Franta si oamenii au trecut prin padure ca dintr-un sat in altul, asa-i in Schengen.
Se da startul cu o usoara coborare pe un drum de pamant destul de lat pentru a depasi sau a fi depasit. Incerc sa nu pierd prea mult, stiind ca elvetienii sunt foarte buni pe coborari, asa ca tin o viteza de 30-40 km\h pana cand incep mici urcari care isi inaspresc panta pe masura ce inaintez. Incerc sa urc din ce in ce mai bine, desi simt oboseala acumulata in luna trecuta. Recuperez o pozitie dupa alta, fiecare concurent din fata fiind luat ca obiectiv. La un moment dat ma apropii de un grup care urca organizat in pluton, forjez inca o data si depasesc pe un viraj in urcare ce depasea 15%. Continui in ritmul asta pe de o parte dorindu-mi sa se termine urcarea asta dura de 7 km cu medie de peste 9% dar, pe de alta parte, fiind constient ca urmeaza ultima coborare pe single prin padure, si cum plouase bine cu o zi inainte, iar calcarul din zona e foarte alunecos, nu era tocmai in avantajul meu. Am progresat mult la coborari, dar in Elvetia bikerii au crescut si s-au format cu dirt, downhill, bmx si sunt obisnuiti cu ploaia, aici doar in iulie-august poti spera la teren uscat, asa ca e greu sa fac tehnica in 2 ani cati altii in 20. In timp ce urcam, doi amici, Raoul si Vivi, ma incurajeaza si imi zic ca e foarte bine, hm, imi zic, poate ca ei nu glumesc asa ca strang din dinti si ajung in dreptul unei frantuzoaice ce ma intreaba daca mai e mult. Ii raspund ca 1 km dar mai erau cel putin 2, aveam sa constat. Urmeaza coborarea cu prima parte de drum lat si pietros, asa ca de viteza. Ma depasesc totusi 3-4. Urmeaza ultima portiune de single, e abrupta in plus, cobor, franez cat de putin pot pentru a nu patina, cineva in spate tot ma preseaza, dar nu vrea sa depaseasca, probabil ca e mai confortabil sa mergi dupa cineva sa vezi unde se poate cadea. Mai sunt 150 de metri pana la sosire asa ca dau ce mai pot sa ajung si finish! Ma opresc sa mananc cateva felii de portocale la sosire, iar dupa 3 minute aud la microfon ca am iesit pe locul 3! O surpriza placuta deci, fac un dus, un masaj, iau ceva de mancare si o bere si astept premierea. Pana la urma nu a fost o idee rea sa revin aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu