Competiţii

Că tot a venit sezonul montan-ciclist offroad n-am avut stare să nu mă înscriu la câteva competitii zonale, pe o raza de maxim 15 km in jurul casei. Aşadar, primul concurs in 15 aprilie pe un circuit situat intre ciclocros si XC, pe un teren de antrenament militar, practic s-a pedalat mult prin şanturile dintre tranşee plus 5+6 urcări-coborâri pe tur, toate foarte abrupte. Ploaie usoară, teren alunecos, 4 grade, în fine nu-i genul meu preferat de traseu cu doar 90-100m diferenţă de traseu pe tur. Au fost în total 5 tururi, 23km, medie 19 km la oră. Poziţia destul de în spate, scuzabil pentru nivelul de aici. Important este că am intrat in sezon, deşi lipsa unui trainer pe timp de iarnă şi-a spus cuvântul.

Pe 29 aprilie al doilea concurs, mult mai pe placul meu cu 70% singletrack-uri şi pasaje foarte ludice, cum zic ei, de fapt nu te jucai deloc cu ele pentru că, de fapt, erau nişte coborâri asezonate cu radăcini si pietre pe pante de 40%. Cert e că m-am simtit bine, am avut ritm, deşi la start am pierdut 5 minute din cauza poziţiei şi faptului că după 2 km începea o urcare abrupta pe o poteca strâmtă. Nu mai pomenesc atmosfera care este la inalţime la fiecare concurs. Plus ce-i peste 50 de voluntari care te ajută şi te avertizează înainte de orice dificultate. Nu mai vorbesc de marcajele perfecte, aici nu trebuie să ghicesti traseul sau să ai gps.În fine, distanţă 29km, medie 15,7 avg h.r. 162bpm avg cadence 88 rpm total ascent 894 timp 1h50min. Locul 22 cred la oficial, aş fi prins locul doi la amatori.

Al treilea şi cel mai aproape de casă, practic terenul meu de joaca Roc du Littoral cu 32 km lungime, 930 m dif nivel si un traseul XC de calitate, nu asfalt acoperit cu pamant si pietris ca sa zicem că facem si noi offroad. O particularite in Elveţia, am observat că traseele sunt de o tehnicitate gen XCO dar multe nu sunt constituite din mai multe tururi, ei fac pur si simplu un traseu alambicat prin padure unde rareori treci de 2 ori prin acelaşi loc. Asta nu-l face semimaraton, care arata cu totul altfel, cu urcari mai lungi şi coborâri asemenea. Recomand oricărui mtbiker român să participe şi să ia pulsul de la o competiţie locală sau regională elveţiană, nu cu nume mare şi publicitate. Concursurile au acoperire gen Clujul Pedaleaza de la noi, doar că nivelul de la un simplu concurs local nu are egal cu vreun concurs de talie din Romania. O spun fara exagerare şi când văd clasările mele din ţară comparandu-le cu cele de aici deşi eu cred că am mai progresat. Şi incă ceva- la noi e tot timpul presiune ca traseul să fie mai abordabil ceea ce nu ajută cu nimic ciclismul de la noi. Trebuie ca noi sa ridicam stacheta nu să românizăm mountain-bike -ul, transformându-l in comedii ieftine, bune să pui poze pe facebook. În rest o pană(snake) pentru care m-am oprit de 3 ori cu 15 minute minim pierdute, plus ritm. 2h 04min cu toate problemele şi locul 8, ce-i drept la amatori, m-am lecuit de elite până data viitoare. Următorul concurs Elsa Bike. Stiu doar atat - anul trecut a câştigat Cristoph Sauser cu un timp de 2h18 minute la 60km. P.s. Mi-a venit ideea să scriu despre concursuri de la discuţia de ieri cu Max- the Cube Man :)

Mici impresii la sfarsit de sezon

Pentru ca zilele cu soare sunt tot mai rare si timpul tot mai rece, iesirile mele sunt mai putine, desi nu renunt si tot sper sa ies de doua ori pe saptamana. In mare masura sunt multumit de turele facute in vestul Elvetiei in aprilie-noiembrie, mare parte dintre ele pe credincioasa bicicleta Crosswave si mult mai tarziu pe Gt. Am combinat cicloturismul cu sportul, pentru ca nu sunt un adept exclusivist al unui anumit gen. Am facut downhill, la modul propriu cu crosswave cu furca fixa si v-brake, ture lungi prin 3-4 cantoane, ture grele pe muntele Chaumont pe care e asezat Neuchatel-ul, cu diferente de 1500 m la 25 km si coborari extreme, aviz amatorilor traseul 743. M-am minunat de privelistea de pe Chaseral, de pe Vue des Alpes, Tete de Ran, Cret du Van si multe alte varfuri. Recunosc ca dupa ce am luat GT am stat mai mult pe trail-uri in padure si am iesit un pic mai rar. Am fost chiar si la o competitie de XC ceea ce mi-a confirmat nivelul foarte ridicat al participantilor. La anul o sa fac cu siguranta un calendar si voi participa, sper, la minim 7-8 concursuri. Elvetia e tara perfecta pentru orice gen de ciclism cu soferi care te respecta, lipsa motorizatelor in paduri si dragostea oamenilor pentru natura. Sa spun pe final ca aici sunt 60 000 km de trasee marcate doar pentru ciclism. Asa ca mai am multa treaba. Salutare!

Un nou bike

Desi nu imi propusesem achizitionarea unui bike mai performant am avut ocazia de a licita pe un site celebru din Elvetia si sa iau la un pret bun marca mea preferata - GT, in varianta full-suspension. Postez ca de obicei cu intarziere, deoarece am bike-ul din septembrie. Stabil pe coborari, confortabil. Sistemul IDrive isi face simtita prezenta pe coborari, astfel ca pot pedala fara feed-back la vale. Un singur upgrade, continental mtn king protection spate, asteapta un schwalbe noby nick evo pe fata. Foarte trist pe asfalt, insa cand vede radacini, pietre si obstacole sare in sus de bucurie, ca si stapanul de altfel.

Prin zona

Jurasic - Parc

Am schimbat cadrul geografic, din fericire stau la poalele munţilor si am început sa ies cu noua mea bicicleta Crosswave, echipata modest dar functioneaza totul bine. Ma cam zgaltaie pe pietre si bolovani pe porţiunile de downhil dar e folositor pentru ca învăţ mai bine sa îmi protejez braţele. Nu puteam sa astept pana imi puteam permite o bicicleta mai performanta. Cand citesc pe forumurile romanesti ca unii nu pot cobori bine daca nu au fox sau sid ma apuca rasul, banuiesc ca eu ar trebui sa cer un full. Din experienta mea suspensia e importanta in primul rand pentru stabilitate si apoi pentru confort, deoarce aici de multe ori imi deviaza directia din cauza terenului stancos si cu multe pietre, iar faptul ca nu am nici clipless ma face sa stau si mai incordat. Din pacate cred ca am nimerit in singura groapa din canton si mi-am strambat un pic janta asa ca franez mai mult pe spate, ceea ce nu e prea recomandabil. Dacă în România mă întîlneam rar cu biciclişti, aici dau de minim 50 pe cărări si cîteva sute pe rute mai lejere. E frumos sa vezi doamne de 60 de ani urcînd pante la 1200m. Sa sperăm ca nu va mai dura mult pana sa devină si în România un fenomen de masa, deşi mă îndoiesc. A, de ce jurasic? - sunt in Muntii Jura si de aici se trage si numele la perioada respectiva.

Cluj Winter Race

Au trecut aproape trei saptamani de la concursul din Parcul Colina si zapada s-a asternut peste Cluj, din pacate dupa concurs. Am avut parte de portiuni scurte de noroi, in special la urcarile si coborarile abrupte, precum si de un frig patrunzator. Nimic,insa, nu m-ar fi putut impiedica sa particip deja pentru a treia oara la un XCO, mai ales ca traseul e bine gandit si te pune un pic la munca.
Startul s-a dat in stilul consacrat-Le Mans- eu fiind inscris la categoria fun 5 ture, in timp ce la pro au fost 7 ture. Anul trecut si fun si pro au avut 7 ture, diferenta era doar de categoria la care esti inscris. Am luat startul si m-am apropiat inca din primul tur de primii 10, la intrarea in turul 2 fiind deja al saptelea, loc pe care m-am mentinut pana in ultima tura, cand am alunecat la un banal viraj stanga si am pierdut locul 7 si sansa sa ma apropii de tipii din fata de pe locurile 5-6. Oricum nu am avut ambitii mari, importanta e distractia, dar cand intri in concurs, pai concurs sa fie! Trebuie sa-i multumesc Mariei care mi-a dat tot timpul informatii si m-a alimentat cu apa ca la carte. Muzica heavy metal asigurata pe timpul concursului mi-a dat o viteza in plus. Atmosfera faina, oameni de asemenea, premieri, gratare, bere, suc. Pe scurt, un eveniment reusit. La anul o sa fie in 10 decembrie, speram la zapada de 50 cm.

SARBATORI FERICITE!