Elsa Bike marathon

 Dupa ce am asteptat trei ani am reusit din nou sa particip la acest maraton destul de neconventional, un fel de concurs de XCO lung de 60 km cu 1800 metri denivelare. Multe urcari scurte si abrupte si multe coborari single trail destul de frumoase si cu  elemente tehnice. Vremea a fost calduroasa inca de la start iar plutonul a plecat foarte rapid intr-un nor de praf. Stiam ca sunt in crestere de forma, dat fiind ca la inceput de sezon nu m-am simtit bine asa ca am zis ca e perfect pentru a cunoaste forma actuala si a face un antrenament solid. Mai era si curiozitatea daca am evoluat fata de 2012 cand am scos 3h:37 parca, dar acolo am pierdut 10 minute cu o pana. Zis si plecat, am dat tot ce am putut sa vad unde sunt si am constatat ca nu straluceam dar nici nu eram de ras. Nu mai castigam pozitii ca alta data, era explicabil acum, mai pierdeam pe coborarile rapide ca de obicei si ma mentineam pe cele tehnice care sunt si preferatele mele. Adica single-uri cu inclinatie medie, cu radacini, pietre si altele. Pe la mijlocul concursului se facuse foarte cald, erau peste 30 grade si multi era cuprinsi de crampe. Nu prea ma confrunt cu problema asta pentru ca merg cu cadenta ridicata si imi gestionez bine energia dar acum simteam ca sunt in pericol. Am consumat apa constant si cu gelurile din buzunar am evitat orice problema. Ultimii 10 km au fost destul de grei, incepuse sa se termine bateria si eram copt de la caldura. Am avut si emotii la un single in padure, n-am vazut ca sunt trepte mari de lemn si am intrat cu aproape 30 km/h incat era sa ma dau peste cap. Noroc ca Fox factory kashima lucreaza pana la capat si m-a salvat. Chiar am auzit pe cineva in spate strigand ceva, credea ca sunt nebun si ma arunc pe coborari la risc. Am ajuns la finish unde ma astepta draga sotie Maria care a vazut ca eram cam rupt de oboseala. Timpul a fost de 3h20min, deci un mic progres chiar daca nu asa cum as fi dorit. A urmat un dus si apoi ne-am reintors la Neuchâtel cu vaporul, a fost foarte frumos.