Preluca Maraton 2010

Eh, iata ca am ajuns inapoi in Cluj dupa o mica vacanta in Marmures. Am plecat impreuna cu Maria, prietena mea si cu Iulian care s-a oferit sa ne duca la o cabana a unor prieteni din Copalnic, la 5 km de start. Acolo am avut surpriza sa cunoastem mai multi prieteni de ai gazdelor care erau fie in organizare, fie participanti la concurs. Printre ei si Elena de la Hoinarii.

Cu vremea am avut putin noroc, pentru ca nu a mai plouat cu 24 de ore inainte de start, iar dimineata era un soare incantator care infrumuseta si mai mult valea si dealurile din jur. Ne trezim noi la 6.50, eu fug direct la ibric sa pun apa pentru cafea, mancam si la 8.30 plecam spre locul de start. Lume destula, cred ca au fost peste 100 de participanti care s-au inscris la proba de 35km, respectiv la cea de 85km.

Se da un Start! cam neasteptat si pornesc cat mai tare ca sa fiu in primul grup pe primii km, mai ales ca alesesem tura scurta si nu ma temeam ca o sa ma epuizez. Am tras destul de tare pe primii km dar ma tineam cam greu de grup, mai ales ca se mergea cu 35km/h pe un drum plin de gropi si pietre. Vine prima catarare si incep sa raman mai in urma fata de primii 15, dar nici nu aveam pretentii mai mari. Prima urcare a avut in jur de 7-8 km si o medie de 7-8% cred, destul de solicitanta, oricum. Trag destul de mine si ma mentin cam pe aceeasi pozitie, am depasit 4-5, dar au trecut alti 2-3 pe langa mine. Primul punct(singurul la 35km) de alimentare-cer un pahar de energizant si o banana si pornesc. Ah, dupa 300 metri imi amintesc ca nu am umplut bidonul cu apa, dar mai aveam unul plin si oricum ar fi trebuit sa ma astepte Maria mai sus. Pornesc in ritm normal, vine coborarea, destul de rapida si cu o ultima portiune noroioasa inainte de parau, prin care am trecut si a urmat brusc a doua si cea mai lunga urcare. Merg o bucata cu Cristi care avea crampe de la km 13 si se inscrisese la proba eroica de 85-2370 m diferenta de nivel. Mai avea de suferit...plus ca l-a prins ploaia de dupa-amiaza. Din pacate majoritatea intersectiilor te cam bagau in ceata, pentru ca nu erau indicatoare cu directia si uneori vedeai marcaje la 5-600 metri distanta. La final am auzit multe voci nemultumite de marcaj si organizare. Mai ales ca multi s-au ratacit.

Din pacate, Maria si prietenii care ma asteptau au fost indrumati gresit si m-au asteptat la 3 km de punctul unde se desparteau traseele si a fost foarte dezamagita dar asa e cand nici cei din organizare nu stiu traseul. Din fericire le-au fost de mare ajutor celor din tura de 85, mai ales ca traseul devia de pe drumul principal pe o poteca mica, dar nu exista nici un marcaj.. Suparator a fost faptul ca a venit un tip de la organizare si le-a zis sa nu se mai bage, de parca era concurs de orientare nu un maraton clasic. Rusine!

Apa mi-a ajuns, nu mi-a fost nici foame, nici frig, nu am cazut, ce mai, a fost bine. Ultima coborare a fost destul de dificila datorita zecilor de viraje la 130-180 de grade in plina viteza. La final am facut un mic sprint de 2 km si cred ca am ajuns in primii 14-15 la general, la categoria mea cred ca pe undeva pe 11-13, nu s-au listat inca clasamentele.

Bucuria la astfel de concursuri e mare cand ai si multi prieteni in jur, Levi(sef de trib!), Cristi, Adela, Ata si prietenii lui Iulian, Petre si Irina(Irinel) care au fost niste gazde minunate. Seara s-a lasat cu un foc in curte, gratar si cateva beri cu multe povesti. Sa nu uit de Otniel din Sibiu-Cisnadie, care din pacate a avut un incident/accident pe o caborare cu o caruta. Imi pare rau ca nu am retinut numele la toti oamenii cu care am petrecut, dar cu siguranta o sa-i mai vad.

Hm, astept cu nerabdare urmatoare tura, oricare ar fi dar munte sa fie!