Cu
intarziere de 3 luni de la acest eveniment de MTB din Judetul Cluj revin cu
cateva amintiri. Poate nu am vrut sa scriu pe loc pentru ca eram in vacanta si
de asemenea nu am simtit nevoia sa notez ceva. In fine, e un obicei ca in
vacantele petrecute in Romania sa fac un concurs de mountain bike. E o ocazie
de a reintalni oameni vechi si de a trai in ambianta romanesca a unui concurs
dupa ce un an intreg stai pe alte meleaguri.
Facusem cu prietenul Ioan alias John o
recunostere in proportie de 75% a traseului si ne lamurisem ca e un traseu
fizic. Dimineta concursului a fost destul de calma, ne-am incalzit si apoi am
luat startul. Dupa un slalom printre fete si oameni foarte lenti care se baga
mereu in fata am ajuns ceva mai sus, inainte de urcarea abrupta si ingusta unde
ma temeam ca pot fi blocat de oameni care se dau jos de pe bike. Am luat un
ritm mediu ridicat dar nu maxim pentru ca aveam in plan sa accelerez puternic
incepand cu prima coborare si sa o tin tare pana la final. Lucrurile au fost
asa cum le-am dorit pana sus cand s-a intamplat incidentul cel mai urat de la
un concurs facut de mine. Tutoul e simplu: pe portiunea lata si plata de dupa
urcare vine un imbecil si intra in mine. Eu eram pe dreapta drumului iar el
vroia sa treaca prin mine. Asta nu e totul pentru ca animalul a inceput sa urle
in loc sa se scuze, era clar un gest intentionat. Un indivit in jur de 40 de
ani, chel parca, sigur din Baia Mare. Asta e, cocalarul cu ceva bani si bikeuri
aduse ''pe comanda'' de afara atat poate. Nu l-am pleznit desi am regretat
apoi. Lovit serios la coapsa si la cot am indreptat ghidonul bicicletei si am
pornit incercand sa vad daca pot continua. Imi era teama ca dupa 15 minute
incep durerile. Cam asa a fost…dupa coborare unde am mers mai slab deja
am inceput sa am dureri cand incercam sa fortez. Nici vorba sa pedalez din picioare. Am zis ca trebuie
sa lupt si sa nu cedez, era si mai rau daca abandonam. Mi-am impus un ritm
constant, am strans din dinti si am facut toate urcarile pe bicicleta. Am
trecut linia de finish si apoi am mers la ambulanta sa ma curete si sa puna
ceva calmant. Doctorul s-a mirat ca am continuat dat fiind ca, spunea el,
temperatura corpului crescuse si performantele scad automat. Am mai ramas cu
prietenii la o bere si o mamaliga cu jumari iar supriza a fost ca am obtinut
totusi locul trei la Master, desi nu ma asteptam deloc. Era loc de mai bine
deci. Nu tin morala aici, dar din pacate cum e societatea romaneasca asa sunt
si ciclistii, au aparut multi dobitoci, specie nepasionata de ciclism dar care
se antreneaza sa arate tribului din jur ce grozavi sunt. Sincer prefer sa fiu
la mijlocul clasamentului la un concurs international unde ma simt bine si sunt
incurajat decat sa iau podium in Romania si sa fiu asa de dezamagit. Cam atat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu