sâmbătă, 24 septembrie 2016

Maratonul Imprezzio Cluj sau un podium cu peripetii



Cu intarziere de 3 luni de la acest eveniment de MTB din Judetul Cluj revin cu cateva amintiri. Poate nu am vrut sa scriu pe loc pentru ca eram in vacanta si de asemenea nu am simtit nevoia sa notez ceva. In fine, e un obicei ca in vacantele petrecute in Romania sa fac un concurs de mountain bike. E o ocazie de a reintalni oameni vechi si de a trai in ambianta romanesca a unui concurs dupa ce un an intreg stai pe alte meleaguri.
 Facusem cu prietenul Ioan alias John o recunostere in proportie de 75% a traseului si ne lamurisem ca e un traseu fizic. Dimineta concursului a fost destul de calma, ne-am incalzit si apoi am luat startul. Dupa un slalom printre fete si oameni foarte lenti care se baga mereu in fata am ajuns ceva mai sus, inainte de urcarea abrupta si ingusta unde ma temeam ca pot fi blocat de oameni care se dau jos de pe bike. Am luat un ritm mediu ridicat dar nu maxim pentru ca aveam in plan sa accelerez puternic incepand cu prima coborare si sa o tin tare pana la final. Lucrurile au fost asa cum le-am dorit pana sus cand s-a intamplat incidentul cel mai urat de la un concurs facut de mine. Tutoul e simplu: pe portiunea lata si plata de dupa urcare vine un imbecil si intra in mine. Eu eram pe dreapta drumului iar el vroia sa treaca prin mine. Asta nu e totul pentru ca animalul a inceput sa urle in loc sa se scuze, era clar un gest intentionat. Un indivit in jur de 40 de ani, chel parca, sigur din Baia Mare. Asta e, cocalarul cu ceva bani si bikeuri aduse ''pe comanda'' de afara atat poate. Nu l-am pleznit desi am regretat apoi. Lovit serios la coapsa si la cot am indreptat ghidonul bicicletei si am pornit incercand sa vad daca pot continua. Imi era teama ca dupa 15 minute incep durerile. Cam asa a fost…dupa coborare unde am mers mai slab deja am inceput sa am dureri cand incercam sa fortez. Nici vorba sa pedalez din picioare. Am zis ca trebuie sa lupt si sa nu cedez, era si mai rau daca abandonam. Mi-am impus un ritm constant, am strans din dinti si am facut toate urcarile pe bicicleta. Am trecut linia de finish si apoi am mers la ambulanta sa ma curete si sa puna ceva calmant. Doctorul s-a mirat ca am continuat dat fiind ca, spunea el, temperatura corpului crescuse si performantele scad automat. Am mai ramas cu prietenii la o bere si o mamaliga cu jumari iar supriza a fost ca am obtinut totusi locul trei la Master, desi nu ma asteptam deloc. Era loc de mai bine deci. Nu tin morala aici, dar din pacate cum e societatea romaneasca asa sunt si ciclistii, au aparut multi dobitoci, specie nepasionata de ciclism dar care se antreneaza sa arate tribului din jur ce grozavi sunt. Sincer prefer sa fiu la mijlocul clasamentului la un concurs international unde ma simt bine si sunt incurajat decat sa iau podium in Romania si sa fiu asa de dezamagit. Cam atat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu